Pastel

creatie pe paine!
for sale! :)

Descompunere

Se trezise. Era inspre zori. Noaptea inca nu-si ridicase griul negricios si greoi. Incerca sa se ridice din pat dar isi simtii genunchii putrezi si flamanzi. Ar fi vrut sa-si vada miezul carnii sfartecat si curatat de puroiul sufletului. Simtea ca se ineaca. Era ca si cum din stomac i se urcau pe esofag melci sangerosi si scoici ascutite care ii fragmentau cavitatea bucala la iesire. Printr-un supraefort se ridica si scuipa o picatura de sange in ligheanul ruginit de langa patul imbracat in matase verde. Cazu la loc ceea ce facu matasea transpirata sa se stranga in jurul trupului ei. Cu ochii in tavan, traia un sentiment placut de racoare. Fereastra se deschise parca la chemarea ei disperata si permitea infiltrarea aerului inecacios si rece al orasului. Nu vroia sa-si deschida ochii pentru o noua zi. Traise multe inainte si stia cum se scurg. Parca erau margelute multicolore pe un fir de panza de paianjen. Negrul scarbos al insectei si crucea vaporoasa pe care si-o purta in spate acest gigant hexapod al lumii in care ea isi scuipa maruntaiele intruchipau permanenta fluctuatie in care isi sorbea cafeaua indulcita. Nu mai dormise multe nopti si zilele nu-i mai dadeau coloritul rosiatic in obraz, ci o galbeneala uleioasa si stricata din care nu se mai deosebea intunericul noptii de lumina zilei. Fiecare suflu al ei ajunsese un sordid vis ciresiu incrustat cu pantece palide in descompunere.
Isi deschise inutil ochii si il vazu cum dormea alaturi cu pupilele larg deschise. Parca veghease langa un mort cald. Ii simtea respiratia fierbinte, mirosind a musetel si a caise putrede. Cu mirosul asta isi imbata secundele timpului petrecute in pat cu el. Viata si lucrurile care o faceau fericita se restransera la acele secunde aruncate in minute, in ore, in zile, in saptamani, in luni, in ani petrecuti cu el, imbatati cu el, insangerati din el, nascuti, morti, reincarnati din amandoi. Ar fi vrut sa se ridice si sa se elibereze de acest fir lipicios cusut de insecta uriasa. Gandul ca intr-o zi ar putea sparge margelutzele si ar putea rupe panza tesuta din excrementele fluturilor portocalii, o ajuta sa se ridice in capul oaselor si sa cada langa ligheanul care emana un abur rece de urina.